Noțiuni de bază AutoCAD - Secțiunea 1

CAPITOLUL 2: Elementele interfeței

Interfața programului, așa cum este instalată ulterior, are următoarele elemente, listate de sus în jos: meniul aplicației, bara de instrumente pentru acces rapid, panglica, zona de desenare, bara de instrumente starea și unele elemente suplimentare, cum ar fi bara de navigare în zona de desen și fereastra de comandă. Fiecare, la rândul său, cu propriile elemente și particularități.

Cei care utilizează pachetul Microsoft Office 2007 sau 2010 știu că această interfață este foarte asemănătoare cu programe cum ar fi Word, Excel și Access. De fapt, interfața cu Autocad este inspirată de opțiunea Microsoft Options Ribbon și același lucru se întâmplă și pentru elemente precum meniul aplicației și filele care împart și ordonează comenzile.

Să vedem cu atenție fiecare dintre elementele care alcătuiesc interfața Autocad.

2.1 Meniul aplicației

După cum sa menționat în videoclipul anterior, meniul aplicației este butonul reprezentat de pictograma programului în sine. Funcția sa principală este de a deschide, salva și/sau publica desenele, deși are câteva funcții suplimentare integrate. Include o casetă de text care vă va permite să explorați și să localizați rapid comenzile programului și cu o definiție a acesteia. De exemplu, dacă tastați „polilinie” sau „umbrire” veți primi nu numai comanda specifică (dacă există în funcție de căutarea dvs.), ci și altele înrudite.

Este, de asemenea, un excelent explorator al desenelor, deoarece este capabil să prezinte icoane cu vederi preliminare asupra lor, atât cele care sunt deschise în sesiunea curentă de desen, cât și cele care au fost recent deschise.

De adăugat că meniul aplicației oferă acces la caseta de dialog „Opțiuni” pe care o vom folosi de mai multe ori pe parcursul acestui text, dar mai ales în secțiunea 2.12 din același capitol din motive care vor fi explicate acolo.

2.2 Bara de instrumente pentru acces rapid

Lângă „Meniul aplicației” putem vedea Bara de acces rapid. Are un comutator de spațiu de lucru, un subiect la care ne vom referi într-un mod anume în curând. În el avem și butoane cu unele comenzi comune, cum ar fi crearea unui nou desen, deschiderea, salvarea și imprimarea (urmărirea). Putem personaliza această bară eliminând sau adăugând orice comandă de program. Ceea ce nu recomand este să te descurci fără butoanele foarte utile undo și redo.

Pentru a personaliza bara, folosim meniul derulant care apare cu ultimul control din dreapta. După cum puteți vedea în videoclipul din această secțiune, este ușor să dezactivați unele comenzi prezente în bara sau să activați altele care sunt sugerate în listă. Între timp, putem adăuga orice comandă folosind opțiunea ... mai multe comenzi din același meniu, care se deschide un dialog cu toate comenzile disponibile și din care le putem trage la bar.

Este important să rețineți că în acest meniu există o opțiune pe care o putem folosi în întregime în text. Aceasta este opțiunea Afișați bara de meniu. Procedând astfel, meniul de comandă complet folosit în versiunile 2008 și versiunile anterioare este activat, astfel încât utilizatorii obișnuiți să poată renunța la panglică sau să facă o tranziție mai puțin dureroasă la aceasta. Dacă ați folosit o versiune de Autocad înainte de 2009, puteți activa acest meniu și puteți găsi comenzile acolo unde a fost. Dacă sunteți un utilizator nou al Autocad, idealul este să vă adaptați la panglică.

Prin urmare, permiteți-mi să avansez o idee pe care o vom reitera (și vom explica mai mult) în mai multe rânduri în tot textul. Accesul la comenzile Autocad pe care le vom studia în acest curs se poate face în patru moduri diferite:

Prin Panglica Opțiunilor

Folosind bara de meniu „clasică” (pentru a o numi ceva), care este activată în modul arătat în videoclip.

Scriind comenzile în fereastra de comandă așa cum vom studia ulterior.

Apăsând un buton pe barele de instrumente plutitoare pe care le vom vedea foarte curând.

2.3 Panglica

Am menționat deja că panglica Autocad este inspirată de interfața programelor Microsoft Office 2007 și 2010. Din punctul meu de vedere, este un amalgam între meniurile tradiționale și barele de instrumente. Rezultatul său este reorganizarea comenzilor programului într-un bar organizat în jetoane, iar acestea, la rândul lor, împărțite în grupuri sau secțiuni.

Bara de titlu a fiecărui grup, în partea inferioară a acestuia, include, de obicei, un triunghi mic care, atunci când este apăsat, extinde grupul care arată comenzi care până atunci erau ascunse. Elementul de selecție care apare vă permite să le reparați pe ecran. În unele cazuri, în plus față de triunghi, puteți găsi un declanșator de casetă de dialog (sub forma unei săgeți), în funcție de grupul în cauză.

Inutil să spunem că panglica este, de asemenea, personalizabilă și putem adăuga sau elimina secțiuni din ea, dar o vom acoperi în subiectul „Personalizarea interfeței” din secțiunea 2.12 de mai jos.

Care ar putea fi, probabil, util pentru a obține mai mult spațiu în zona de desen, aceasta este opțiunea de a minimiza banda ascunde comenzile și lăsând doar numele filelor sau care afișează numai numele de file și grupuri. O a treia variantă prezintă numele jetoanelor și primul buton din fiecare grup. Aceste opțiuni sunt afișate în următorul videoclip, precum și posibilitatea de a converti panglica de comandă într-un panou plutitor de pe interfață. Cu toate acestea, în realitate, în opinia mea umilă, nici una dintre schimbările anterioare nu are un sens practic real, deși în cele din urmă este necesar să o revizuiască ca parte a studiului privind interfața. Ceea ce, pe de altă parte, mi se pare destul de atractiv sunt ajutoarele pe ecran legate de panglică. Dacă vă păstrați cursorul mouse-ului peste o comandă, fără a face clic, o fereastră nu numai text descriptiv apare la fel, dar chiar și cu un exemplu grafic al utilizării sale.

Să vedem exemple de mai sus în următorul videoclip.

2.4 Zona de desen

Zona de desen ocupă cea mai mare parte a interfeței Autocad. Aici creăm obiectele care vor compune desenele sau desenele noastre și conțin, de asemenea, elemente pe care trebuie să le cunoaștem. În partea inferioară, avem aria filelor de prezentare. Fiecare dintre ele deschide un spațiu nou spre același design pentru a crea diferite prezentări pentru publicare. Acesta va fi subiectul capitolului dedicat publicării desenelor. În dreapta, avem trei instrumente care servesc la aranjarea desenelor în vederea diferită pentru dezvoltarea lor. Aceste instrumente sunt: ​​ViewCube, bara de navigare și alta care derivă din ea și care poate pluti în zona de desen, numită SteeringWheel.

Este evident că schema de culori a zonei de desen poate fi personalizată după cum vom vedea mai târziu.

2.5 Fereastra liniei de comandă

Sub zona de desen avem fereastra liniei de comandă Autocad. Înțelegerea modului în care interacționează cu restul programului este foarte importantă pentru utilizarea acestuia. Când apăsăm un buton pe panglică, ceea ce facem cu adevărat este să dăm programului un ordin de a efectua niște acțiuni. Indicăm o comandă, fie pentru a desena sau pentru a modifica un obiect pe ecran. Acest lucru se întâmplă cu orice program de calculator, dar în cazul lui Autocad, în plus, acesta se reflectă imediat în fereastra liniei de comandă.

Fereastra liniei de comandă ne permite să interacționăm chiar mai mult cu comenzile pe care le folosim în Autocad, deoarece aproape întotdeauna trebuie să alegem între opțiunile ulterioare și / sau să indicăm valori ale lungimii, coordonatelor sau unghiurilor.

Așa cum am văzut în videoclipul precedent, apăsăm butonul panglicii care este folosit pentru a desena un cerc, astfel încât fereastra liniei de comandă răspunde solicitând centrul cercului sau alegem o metodă alternativă pentru a o desena.

Aceasta înseamnă că Autocad se așteaptă de la noi să indicăm coordonatele centrului cercului sau să desenăm acel cerc pe baza altor valori: „3P” (3 puncte), „2P” (2 puncte) sau „Ttr” (2 puncte tangente). și o rază) (când ne uităm la geometria obiectelor, vom vedea cum se construiește un cerc cu astfel de valori). Să presupunem că vrem să folosim metoda implicită, adică indicând centrul cercului. Deoarece nu am spus încă nimic despre coordonate, să ne mulțumim să facem clic cu butonul stâng al mouse-ului în orice punct de pe ecran, acel punct va fi centrul cercului. Procedând astfel, fereastra de comandă ne va oferi acum următorul răspuns:

Valoarea pe care o scriem în fereastra liniei de comandă va fi raza cercului. Dacă vrem să folosim diametrul în loc de rază? Atunci va fi necesar să spunem lui Autocad că vom indica o valoare a diametrului. Pentru a face acest lucru, scrieți un „D” și apăsați „ENTER”, „Fereastra de comandă” va schimba mesajul, solicitând acum diametrul.

Dacă am capturat o valoare, ar fi diametrul cercului. Cititorul, probabil, a dat seama că cercul a fost desenat pe ecran ca ne-am mutat mouse-ul cu zona de desen și inclusivă decât oricare alt clic a atras cercul, indiferent dacă acestea capturáramos orice valoare sau un parametru în linia de comandă pentru Windows. Cu toate acestea, cel mai important lucru de remarcat aici este faptul că fereastra de linie de comandă ne permite două lucruri: a) alege o procedură specifică pentru construirea obiectului, în acest exemplu un cerc bazat pe centru și diametrul; b) dați valori astfel încât obiectul menționat să aibă măsurători exacte.

Prin urmare, fereastra liniei de comandă este mijlocul care ne permite să alegem proceduri (sau opțiuni) pentru a construi obiecte și a indica valorile exacte ale acestora.

Rețineți că listele de opțiuni pentru ferestre sunt întotdeauna cuprinse între paranteze drepte și sunt separate una de cealaltă printr-o bară oblică. Pentru a alege o opțiune trebuie să introducem litera (sau litere) majuscule în linia de comandă. Ca litera „D” pentru a alege „Diametru” în exemplul de mai sus.

În timpul întregii noastre activități cu Autocad, interacțiunea cu fereastra liniei de comandă este esențială, după cum am anunțat la începutul acestei secțiuni; ne va ajuta să știm întotdeauna ce cerința de informații despre program pentru a satisface comanda și va fi mecanismul prin care, la rândul său, am putea avea informații despre acțiunile care se execută programul și obiecte de desen implicate. Să vedem un exemplu al celui din urmă.

Sub rezerva unor studii suplimentare, să alegem butonul „Start-Properties-List”. În fereastra „linie de comandă” putem citi că ni se cere obiectul „la listă”. Să alegem cercul din exemplul anterior, apoi trebuie să apăsăm „ENTER” pentru a finaliza selecția obiectelor. Rezultatul este o fereastră de text cu informații legate de obiectul ales, precum următoarele:

Această fereastră este de fapt o extensie a ferestrei de comandă și o putem activa sau dezactiva cu tasta „F2”.

După cum probabil că cititorul și-a dat seama deja, dacă apăsarea unui buton de pe panglică activează o comandă al cărei nume este reflectat în fereastra liniei de comandă, asta înseamnă că putem executa și aceleași comenzi tastându-le direct în fereastra liniei de comandă. De exemplu, putem tasta „cerc” pe linia de comandă și apoi apăsăm „ENTER”.

După cum se vede, răspunsul este același ca și cum am fi apăsat butonul „Cerc” din grupul „Desen” din fila „Acasă”.

Pe scurt, putem spune că, deși preferați să executați toate comenzile programului prin panglică, nu puteți opri observarea ferestrei liniei de comandă pentru a cunoaște opțiunile ulterioare. Chiar există câteva comenzi care nu sunt disponibile în panglică sau în meniul versiunilor anterioare și a căror execuție trebuie făcută neapărat prin această fereastră, așa cum vom vedea în acel moment.

Pagina anterioara 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12Pagina următoare

4 Comentarii

  1. Este o predare gratuită foarte bună și o împărțiți cu oameni care nu au suficientă economie pentru a studia programul autocad.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Înapoi la butonul de sus